A treia oprire a fost prima la o grădiniță de stat și am avut de departe cea mai plăcută surpriză. Să vă povestesc.

Am niște prieteni tare buni care locuiesc în Săcele. Copiii lor sunt acum elevi de școală primară, dar ambii au mers la grădinița numărul 3, pe care nu mai contenesc să o laude și pe bună dreptate că au de ce.

Doamna Prof. Inv.preșcolar Aurelia Boriceanu și echipa de acolo au creat o adevărată poveste în jurul acelui loc. De când am intrat curte, pe hol și apoi în câteva dintre săli am simțit energia și implicarea personalului, a părinților și mai ales a copiilor.

Totul este despre și pentru ei. Cel mai mult mi-a plăcut, evident, sala lor de lectură special amenajata pentru citit și povestit. O sumedenie de cărți, pentru toate gusturile și strânse din donații își au locul pe rafturi. Doamna Boriceanu a făcut tot ce i-a stat în putere să amenajeze acest spațiu primitor pentru micuți, iar ajutorul a venit rapid de la oamenii care i-au înțeles nevoia și au rezonat cu planul ei.

Mi-a rămas în minte o idee pe care mi-a împărtășit-o Aurelia. Micuții își doreau foarte mult să cunoască și să vadă în carne și oase cum arată un autor de carte, și norocul meu a fost ca eu să fiu cea pe care să o întâlnească. Au fost tare curioși să știe și cum se scrie o carte și care sunt pașii prin care ea trece de la idee până la vânzare într-o librărie. Au ascultat cu atenție povestea și mi-au adresat întrebări care mai de care.

A doua zi după ce i-am întâlnit au avut o activitate dedicată cărții mele și fiecare dintre ei a desenat personajul preferat sau o scenă care le-a rămas la inimă. A fost o surpriză tare plăcută să le văd creațiile și îmi doresc ca în a doua carte să reușesc să integrez alături de Andreea Balcan, ilustratoarea mea preferată, câteva din creațiile lor.

Mi-a rămas la inimă a treia oprire.