Înainte de Paște, doamna Angela cea care se ocupa de Casa Bună Sânpetru, Brașov m-a întrebat printr-un comentariu la o postare de pe Instagram dacă nu aș vrea “să merg și la ei”. I-am răspuns în doi timp și trei mișcări. Este onoarea și plăcerea mea să merg să-mi citesc ori de câte ori am timp și sunt invitată.

Nu știu câți dintre voi știți cu ce se ocupă acest ONG așadar să vă povestesc. Casa Bună Sânpetru încearcă să acorde sprijin educațional și emoțional copiilor din familii defavorizate unde, în cele mai multe cazuri, educația nu reprezintă o prioritate. Se fac teme și ore suplimentare pentru susținere, excursii, ore de educație digitală și multe alte activități.

Așadar, într-o vineri după-masă însorită mi-am pus GPS-ul de pe telefon și am pornit în căutarea Casei Bune. Am condus, am condus și am ajuns. Forfotă mare pe stradă. După ce am parcat, în casă m-au condus chiar ei, câțiva copilași care mi-au zis că “vin să asculte o poveste” și care tare s-au bucurat când le-am spus că eu sunt cea care le voi citi cartea.

Mi-au spus cum îi cheamă, câți frați și surori au. Mi-au povestit că au cai, câini, pisici și mai ales că le place să vină la Casa Bună. Copilăria lor nu este ușoară. Au lipsuri fără de care le este greu să meargă la școală zi de zi, fără de care le e greu să-și facă temele sau să citească o carte. Nu au fost cei mai norocoși, însă am observat că momentele petrecute la Casa Bună le încarcă bateriile cu energie bună și îi ajută să fie din nou ei. Mici și jucăuși, puși pe șotii și zâmbitori.

Le-am citit cu drag peripețiile uitându-mă cum chicotesc și dezbat pe subiect. La final, pentru că e jocul lor preferat am făcut patru echipe și am jucat mima.

Îmi doresc să mă reîntorc la ei ori de câte ori voi putea. Sunteți minunați!

Cea de-a treia oprire a fost la Grădinița Nr. 3 din Săcele.

TBC.