După lansarea cărții primul gând care mi-a venit în minte a fost “Cum să împărtășesc cu cât mai mulți copii năzbâtiile Micului Dinozaur? Așa că am intrat pe internet și l-am întrebat pe AI care mi-a răspuns în câteva secunde.

O lecturare a cărții în grădinițe era soluția. Așadar, m-am apucat de treabă și am creat o listă cu instituțiile și educatoarele pe care le puteam contacta în mod direct. Nu au fost multe, însă suficiente cât să pornesc turneul. Astfel, în fiecare joi dimineața mi-am creat o rutină din a vizita instituțiile.

Am început cu două întâlniri alături de grupele mari de la Grădinița Heidi. Am aranjat 25 de pernuțe în cerc și m-am dus la ușa unde i-am așteptat nerăbdătoare. Îi auzeam de la parter în timp ce urcau către sala cum se întrebau unul pe altul “Oare cum va fi?”, “Despre ce e cartea?” etc.

Am avut emoții. Feedbackul copiilor este unul sincer, ei nu zâmbesc pentru că așa e politicos și nu râd doar pentru că eu, autorul, consider o anumită scenă din poveste amuzantă.

Au fost însă două ore minunate. Am ieșit de acolo, în ambele dăți, cu inima râzând. Au ascultat întâmplările mustăcind, au adresat întrebări, și-au imaginat cum personajele lor favorite interacționează cu Micul Dinozaur sau cu Muca iar la final mi-a povestit fiecare dintre ei ultima trăznaie făcută. Pfiiiii și ce mi-a fost dat să aud! M-am amuzat sincer și în același timp m-am bucurat pentru părinții și bunicii lor care vor avea o sumedenie de amintiri de povestit.

Evident, cartea le-a rămas cadou, în speranța că din când în când aceasta va fi din nou răsfoită.

Turneul a început cu dreptul.

Cea de-a doua oprire a fost la copiii de la Casa Bună Sânpetru despre care vă voi povesti în serile următoare.

TBC.